Biserica Balaneanu - Iancu Nou

Biserica este asezamantul sfint intemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, prin intruparea, moartea si invierea Sa, si, apoi, desavarsit prin pogorarea Sfantului Duh si prin propovaduirea si jertfa Sfintilor Apostoli si a urmasilor lor - martiri, episcopi, preoti, diaconi, si toti sfinti. Biserica este, deci obstea tuturor crestinilor care cred in Hristos, care marturisesc aceiasi dreapta credinta in Tatal, Fiul si Duhul Sfant si care asculta slujitorii sfinti randuiti de Sfintii Apostoli si de urmasii lor.
Biserica Balaneanu Iancu - Nou este Ctitorita la 1827 de catre boierul Balaneanu, cu hramul Sfantul Haralambie :Sfantul Haralambie este cel care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea este bine ca sarbatoarea sa fie tinuta. Icoanele il infatiseaza pe acest sfant tinand ciuma in lant.Alte legende arata ca, spre sfarsitul vietii, Sfantul umbla prin lume si vindeca bolnavii. Tot calatorind, a ajuns in tara paganilor. Acolo, imparatul l-a chemat si l-a intrebat de unde are puterea de a tamadui oamenii. Sf. Haralambie i-a spus ca el este trimisul lui Dumnezeu. Imparatul l-a crezut vrajitor si i-a poruncit sa renunte la Dumnezeu si sa devina pagan. Cum Sfantul a refuzat, imparatul a poruncit sa fie legat in lanturi si sa ii fie jupuita pielea. Fata sa l-a intrebat daca nu ii este mila de El, caci il chinuie mai rau decat a fost chinuit Iisus. Auzind acestea, imparatul si-a alungat fiica. Ea a plecat in munti si a devenit sfanta. Zece mii de ostasi au primit porunca sa il scoata din inchisoare pe Sf. Haralambie si sa il taie bucatele. Dupa ce acestea au fost infaptuite, in timpul noptii, imparatul a trimis o suta de osteni sa vada ce s-a intamplat. Deasupra gramezii de carne era o lumina mare si ingerii luau bucatelele si le puneau la loc, refacand trupul Sfantului. Acesta a fost ridicat la cer si Dumnezeu l-a intrebat ce vrea pentru suferintele sale. Sf. Haralambie a dorit ca bolile sa nu se apropie de oamenii care postesc de ziua sa.

O legenda din Bucovina spune ca Sf. Haralambie a suferit foarte mult in timpul vietii. De aceea, inainte sa moara, Dumnezeu i-a spus sa isi aleaga o rasplata. Sfantul i-a intrebat pe oameni ce ar trebui sa ceara si ei l-au rugat sa ceara ciuma, care facea pe atunci multe victime. Dumnezeu i-a daruit atunci ciuma, iar Sf. Haralambie a legat-o cu un lant si tot asa o tine si astazi. Iar cand oamenii uita sa il sarbatoreasca, ii mai da drumul pe pamant si ciuma, care are aripi si tine in mana o sabie lata, se duce la acei oameni si ii omoara.

In alta varianta se spune ca in timpurile in care Dumnezeu impartea sarcinile sfintilor, Sf. Haralambie ar fi ajuns tarziu, iar Domnul, ca sa ii dea totusi ceva, i-a daruit o catea legata cu un lant de aur.

Se crede ca daca ploua in aceasta zi, atunci ploaia va continua timp de 40 de zile.
Sfantul Nicolae: Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.
Preoti:Parvu Constantin, Rus Augustin, Bruno Eugen