BALTAGUL-Caracterizarea personalului Vitoria Lipan

“Aparut in 1930, “Baltagul” ramane in ultima analiza, romanul unui suflet de muntenca”.
Vitoria Lipan, muntenca din satul Magura Tarcaului, traieste viata aspra a oamenilor de la munte. Ei isi castiga painea de toate zilele cu toporul ori cu cata, foarte priceputi in mestesugul oieritului, cunoscand taina laptelui acru si a branzei, femeile tragand “lana in fusalai”.
Portretul eroinei se contureza prin mijloace directe, dar si indirecte, prin fapte, vorbe sau modalitate gandirii.
Direct, in incipit, naratorul spune ca uneori Vitoria se ducea singura la camie si incarca faina de porumb in desagi “pe cinci caluti” iar pe cel din frunte calarea ea “barbateste” si ca viata femeilor de la munte este grea, uneori “stau vaduve inainte de vreme ca dansa”.
Scriitorul realizeaza un portret al eroinei in cateva linii, concentrand frumusetea si forta launtrica, inefabilul feminin: “era deasupra tuturor; avea intr-insa o putere s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o dezlege. Venea la dansa ca la painea cea buna”.
Portretul fizic surprinde elemente ce configureaza trairea interioara: “ochii caprui, aprigi si inca tineri, cautau zari necunoscute”, erau “dusi departe”,lumina castanie a parului. Cand merge la manasire pentru a se spovedi si ptr a darui icoana Sf Ana, hotararea de a afla adevarul si a razbuna moartea sotului sau, este luata: “se curatise de orice orice ganduri si darurir, in afara de scopu-i neclintit”.
Tot direct, naratorul, din viziunea lui Gheorghita, afirma despre Vitoria:” si maica-sa s-a schimbat. Se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica.” Plina de ganduri si nelinisti” de “patima si durere”, ea se socotea “moarta ca si omul ei care nu mai era langa dansa”.
Tot in maniere directa, fiul sau o numeste “faramacatoare”, presupunand ca ea “trebuie sa ghiceasca gandurile oamenilor”. Donmu’ David, care ii va cumpara marfa, invoindu-se la pręt cu Vitoria, este in admiratia acestei femei:” daca n-as fi ovrei si insurat, si munteanca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face nunta”.
Mergand la parintele Danila pentru a cere sfaturi, ea aduce in sprijinul grijii si nelinistii sale, dragostea ei statornica pentru barbatul caruia ajunsese sa-i stie “drumul si intoarcerile”. Autocaracterizandu-se, munteanca afirma ca “(…) stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata” fiind foarte sigura de sentimentele celui plecat, cunosacndu-l asa cum stie semnele vremii.
Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica, ceea ce necesita o autoizolare de lumea din jur, “in singuratatea ei, femeia cercand sa ajunga la el; nu putea sa-i vada chipul” si “se desfacuse incet de lucruri si intrase oarecum in sine”.
Din faptul ca sotul sau intarzie mai mult decat de obicei,(73 de zile), Vitoria devine nelinistita si ingrijorata. De aceea va merge la parinte pentru a-i cere parerea si refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri mai mult de “o zi, doua”,apoi se duce la ghicitoarea satului si nu are incredere in prezicerile sale ca Nechifor ar fi parasit-o pentru “o femeie cu ochii verzi”, asa ca devine tot mai sigura ca s-a intamplat o nenorocire.
Eroina se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor, dar si dupa experienta sa morala, intuitiva si ctioneaza in functie de acestea. Primele semen rau-prevestitoare sunt visele: unul care a impresionat-o “i-l arata pe Nechifor Lipan calare cu spatele intors catre ea”, iar alta data l-a visat rau “trecand calare o apa neagra… era cu fata in colo”. Alt semn este si glasul lui Lipan venit din MEMORIA AFECTIVA “ dar nu putea sa-i vada chipul”, rezultand astfel trasatura de superstitioasa. Nelinistea devine banuiala, “un vierme neadormit” o roade permanent si pentru ea “timpul statu” ( timpul mitic).
Portretul devine dinamic, construit prin acumulare de fapte marate. Cand banuiala devine certitudine, ea se hotaraste in sine sa faca o calatorie in cautarea sotului: “daca a intrat el pe celalat taram, oi intra si eu dupa dansul”. In exterior, ea pare mereu aceeasi, dar viata ei interioara esteprofunda , acolo, in sine “ se oranduieste totul”.
Vitoria nu masoara timpul cu calendarul, ci cu semnele naturii, pe care le intelage; vantul da semen de plecare “ susuind prin crengile subtiratice ale copacilor”, padurea “dadu si ea zvon:brazii erau mai negri decet de obicei”, dar mai ales nourul catre Ceahlau e cu bucluc”. Dupa ce isi oranduieste treburile gospodaresti, daruieste manastirii o icoana careia ii spune “taina ei”, vinde agoniseala ca sa aiba bani de drum si isi avertizeaza fiul ca “de acum mancarea noastra va fi din pumni si picioare” (caracterizare indirecta di vorbe-reiese constiinta asupra faptului ca vor veni vremuri grele pentru ei).
Tot din vorbe, inainte de apleca,ea ii spune fiului sau ca “pentru tine jucariile au stat, de acum trebuie sa te arati barbat”, pregatindu-l pe acesta pentru greutatile ce vor urma in viata lor.Hotarata sa afle adevarul si sa razbune moartea barbatului ei, “se curate de orice ganduri si daruri in afara de scopu-i neclintit”.
Intre popasurile de la Farcasa, Borca sau Cruci, Vitoria respecta si onoreaza ceremoniile la care asista( nunta si cumetrie) din nou semn nefast, banuiala devenind aproape certitudine ca ceva rau s-a petrecut cu barbatul sau, iar luciditatea in descoperirea adevarului este sugestiva “mai ales cadaca-i pierit, cata sa-l gasesc, caci viu se poate intoarce si singur”. La Calugareni, incearca sa-si explice pentru ultima oara intarzierea sotului, dar ajunge la certitudinea ca “el tot cazut pe undeva trebuie sa fie”.
La Dorna afla ca omul ei a cumparat 300 de oi si intreband cu discretie si inteligenta din loc in loc, din han in han, tenace di darza, punand cap la cap toate cele aflate, ia urma oilor si a ciobanilor. La Sabasa, semnele vremii ii intaresc certitudinile, caci vantul nu mai bate. Gasirea lui Lupu(cainele familiei),ii da femeii o mare bucurie, cu ajutorul caruia il va gasi pe Nechifor. Dupa ce ii face acestuia toate ritualurile crestinesti, cu o logica impecabila, va dovedi, povestind in amanunt, infaptuirea crimei si va demasca pe vinovati.
Datina inmormantarii si pedepsirea criminalilor, vin dintr-o credinta straveche a poporului si sunt implinite dupa legi nescrise. Odata implinita datoria, viata reintra in normal: “ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de la capat toate cate le-am lasat”.
In actiunea sa, Vitoria dovedeste spirit justitiar, intelegere, luciditate, stapanire de sine si devotement, si neclintire in implinirea traditiilor si a datinilor stravechi.